Linux
a făcut câteva serioase progrese în deceniile trecute, ridicându-se de
la „acel sistem de operare Open Source” la „oau, asta chiar se poate
folosi!”. Aceasta este un pas mic dar hotărât al utilizatorilor de
Windows spre o opțiune gratuită, care este Linux și poate că vă gândiți
la o astfel de schimbare. Dar oare chiar ar trebui?
Dintr-un
punct de vedere obiectiv există motive reale și convingătoare pentru a
face această trecere, dar acest articol nu este menit să convingă pe
nimeni de nimic. Acest articol este destinat celor care deja se gândesc
deja la o trecere spre Linux. Dacă doriți asta, este este extraordinar!
Cu toate astea ar trebui să știți că această trecere nu e chiar floare
la ureche.
Iată
câteva diferențe fundamentale între Windows și Linux. Citiți-le și
încercați să le rețineți pentru că nu e nimic mai rău decât a te arunca
cu capul înainte în necunoscut.
Structura fișierelor:
Structura
fundamentală a Linuxului este complet diferită față de cea a
Windows-ului și așa trebuie să fie având în vedere că Linuxul este
dezvoltat pe un cod diferit, de dezvoltatori diferiți. Nu veți găsi un My Documents, în Ubuntu, sau Program Files în Fedora. Nu există driverele C: sau D:
În schimb există un singur arbore de fișiere și driverele dvs sunt montate în acest arbore. De asemenea, directorul Home și Desktop, sunt amândouă parte ale a acestui unic arbore.
Concret,
trebuie să învățați un cu totul nou sistem de fișiere, cu o arhitectură
nouă; practic nu este greu dar există totuși o diferență.
Nu există Regiștri
Ați auzit
de regiștri din Windows? Dacă nu, iată o explicație foarte abruptă:
aceștia sunt o bază de date principală ce conține toate setările
computerului dvs. Aceasta conține informații despre aplicații, parolele
utilizatorilor, informații despre componente, cam orice se poate
imagina. Dacă ceva nu e înmagazinat într-un fișier, aproape sigur îl
veți găsi în regiștri.
Linux nu
are regiștri. Aplicațiile pe un PC cu Linux își păstrează setările pe o
bază, program cu program pe o ierarhie a utilizatorilor. În acest sens,
configurările Linuxului sunt modulare. Nu veți găsi așadar o bază de
date centralizată care să necesite o curățare permanentă.
Managerul de pachete
În Windows, de multe ori sunteți nevoiți să utilizați ceea ce se numește un pachet de instalare, kit de instalare. Intrați pe un anumit sait, mergeți la secțiunea Download, dați click pe link-ul care vă descarcă un fișier de tip .exe. Rulați fișierul și acesta face ceea ce numiți instalare. Și atunci când doriți să eliminați un program, mergeți în Control Panel și îl dezinstalați de acolo, nu?
Cu cele mai multe sisteme Linux, nu trebuie să aveți de a face cu astfel de lucruri. În schimb aveți ceva care se numește Package Manager
(Manager de pachete), care în esență este un centru de navigare,
instalare și înlăturare de programe. În loc să vizitați saitul de unde
să descărcați Firefox, de exemplu, în Linux intrați în Managerul de Pachete unde căutați Firefox și îl instalați direct.
Personal, aceasta este diferența mea preferată între Windows și Linux.
Interfață interschimbabilă
De-a
lungul timpului interfața Windows nu a suferit inovații radicale.
Sigur, a fost Aero cu care a venit Windows Vista. Dar înainte de asta,
XP a făcut câteva mici îmbunătățiri la Windows Classic. Dar Start Menu,
Taskbar, System Tray, Windows Explorer, toate acestea au fost cam
aceleași peste tot.
În
Linux interfața este complet separată de nucleul de bază. Puteți să
schimbați complet interfața grafică fără să aveți de nevoie de
reinstalare și alte prostii. Există interfața Gnome, KDE, Lxde, Fxce și
multe altele, fiecare dintre ele punând accentul pe alte aspecte.
Terminalul de comandă
Linux are
reputația (din ce în ce mai slabă) că ar fi un sistem de operare pentru
tocilari, de cele mai multe ori din cauza prevalenței terminalului de
comandă. Și totuși ce este terminalul? Acesta este un dreptunghi negru,
cu text, în mod tradițional, verde, în care puteți executa comenzi. Cu
alte cuvinte, este un fel de Command Prompt al Windows-ului.
Dacă
doriți să treceți la Linux, atunci trebuie să fiți deschiși la a învăța
despre structura comenzilor pe care le veți utiliza destul de frecvent.
Acestea sigur că au și soluții grafice (cum ar fi să deschizi un fișier
de configurare într-un editor de text) dar e greu să învingi puterea și
eficiența unui terminal care face exact ceea ce îi spui.
Setările driverilor
Datorită
extinderii Windows-ului pe piața computerelor, producătorii de drivere
au tins să-și concentreze eforturile lor asupra acestui sistem de
operare. Ceea ce înseamnă că unele companii ca AMD și Nvidia s-au
concentrat asupra Windows-ului în defavoarea Linuxului. Ceea ce ar
înseamna că vei sfârși prin a-ți smulge părul din cap de nervi căutând
ultimele drivere compatibile pentru sistemul tău.
Din nou,
depinde la ce veți folosi sistemul cu Linux. Dacă doriți doar un
procesor e text, un browser de web, ceva pentru mesagerie instantă și
email, atunci nu veți avea de suferit din lipsa driverelor. Dar dacă
doriți să jucați jocuri de genul celor care sunt la modă acum, atunci
trebuie să vă mai gândiți.
Atitudinea „fă de unul singur”
Totul în mediul Linux cere o atitudine mentală de a face de unul singur.
Cei care beneficiază cel mai mult de libertatea și deschiderea
Linuxului sunt cei care au plăcerea de a explora, de a învăța, de a
experimenta. Fiecare computer cu Linux este unicat și această unicitate vine din posibilitatea de a personaliza o grămadă de setări pentru partea de software și hardware.
Dacă ați
ajuns până aici cu articolul și încă credeți că Linux merită timpul dvs,
atunci felicitări! Ați trecut de cel mai mare obstacol și ați
supraviețuit. Atâta timp cât sunteți pregătiți mental știind că Linuxul
nu vă va conduce de mână, atâta timp cât aveți o mentalitate de
supraviețuitor (știind că va trebui să reinstalați Linux o dată sau de
două ori până când vă veți obișnui cu el), vă veți bucura pe deplin de
Linux în cel mai scurt timp.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu